Despre carte: 2005 / În Pavel Florensky, se contopește plenitudinea și unicitatea spiritului rusesc, chiar spiritul care a avut soarta de a deveni un deja vu de sine. , chiar înainte de a vedea lumina zilei. Învățăm să dăm acestui spirit cuvenitul prin adâncirea în curriculum vitae. Un fruct târzie în așteptarea plecării sale impardonabil de timpurie, un copil care a căzut la bătrânețe sau, în cuvintele lui Nietzsche: „Simultaneitatea fatală a primăverii și a toamnei” - acesta este diapazonul prin care ne acordăm percepția asupra spiritul rusesc, ca să nu cadă sub vraja europenităţii sale. Căci, așa cum este adevărat că acest spirit (de la Petru cel Mare) ia naștere în aliniere cu Europa și vrea să fie Europa, este la fel de adevărat că cu o asemenea idiosincrazie a fost greu de evitat un puternic contraefect..